Principala doctrină creștină este înțelegerea lui Dumnezeu ca Sfânta Treime - Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt. Oamenii care îl mărturisesc pe Dumnezeu în acest fel sunt numiți trinitari.
![Image Image](https://images.culturehatti.com/img/kultura-i-obshestvo/09/vse-li-hristiane-ispoveduyut-troichnost-boga.jpg)
Într-adevăr, creștinii sunt doar cei care mărturisesc trinitatea zeității. Există trei ramuri ale creștinismului: ortodoxia, catolicismul și protestantismul. În toate aceste denumiri, Dumnezeu este Treimea: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Deși în teologia trinitară poate exista o diferență. De exemplu, ortodocșii spun că Duhul Sfânt provine de la Dumnezeu Tatăl, iar catolicii adaugă că originea celei de-a treia întrupări a Sfintei Treimi vine de la Tatăl și Fiul. Acesta este așa-numitul insert „filioque”, care la un moment dat (chiar înainte de despărțirea Bisericilor din 1054) a fost adăugat la Crezul Nicene Tsaregradsky.
În plus, putem menționa așa-numitele biserici pre-calcedoniene, de exemplu, biserica coptă, biserica armenească și alte câteva care nu au acceptat decretul IV Consiliul ecumenic de la Calcedon. Acești creștini nu sunt ortodocși, nici catolici și nici nu aparțin protestanților. Dogma trinității zeității în bisericile pre-calcedoniene este susținută. Cu toate acestea, există o oarecare discrepanță cu creștinismul ortodox cu privire la naturile din Isus Hristos. Deci, la cel de-al IV-lea Sinod Ecumenic, s-a întocmit dogma că în Hristos există două naturi - divine și umane. Sinodul a fost chemat la disputa în detrimentul ființei umane în Hristos. Opozanții Sinodului de la Calcedon au afirmat că în Hristos există o singură natură. Bisericile din Dohalkidon au încă această părere.
Acum merită menționate sectele, dintre care unele se consideră creștine. De exemplu, Martorii lui Iehova (nativii protestantismului, o sectă totalitară de tip occidental) nu respectă părerile trinitare asupra esenței zeității. De aceea, această organizație este necreștină. În aceleași categorii se poate vorbi de alți sectanți și reprezentanți ai diverselor curente ale pseudo-creștinismului.
Astfel, se dovedește că creștinii în sensul deplin al cuvântului sunt cei care mărturisesc trinitatea zeității. Cel care nu este trinitar (nu mărturisește trinitatea lui Dumnezeu) nu poate fi numit creștin în sensul deplin.