De ce ucrainenii sunt numiți ucraineni

În vorbirea de zi cu zi, cuvântul „creastă” poate fi găsit aproape mai des decât „ucraineană”. Ce înseamnă acest cuvânt și de unde a venit? Este o insultă sau o „creastă” este o poreclă prietenoasă pentru poporul fratern?

Porecla glumă „creastă” nu pare să conțină nimic jignitor, însă ucrainenii înșiși reacționează la acest cuvânt cu resentimente. Cuvântul „creastă” este un exonim, adică numele unui popor care își are originea în afara granițelor sale și este folosit de un alt grup etnic. Ucrainenii înșiși nu se numesc ei înșiși, cu excepția cazurilor în care vorbesc despre cele mai grave caracteristici ale caracterului lor național.

Ucrainenii ar trebui jigniți de această poreclă? Astfel de cercetători autorizați în limba rusă, precum S. Ozhegov și V. Dahl, nu au considerat cuvântul „creastă” jignitor: ambii lexicografi spun că creasta este aceeași ca ucraineană, fără nuanțe derogatorii, iar Ozhegov adaugă că cuvântul este învechit și colocvial. Dar în dicționarul lui Ushakov citim că „creasta - în gura șovinilor - este ucraineană” și că acest cuvânt este plin de umor și înjurături.

Printre cercetătorii ucraineni nu există nici o viziune unică a cuvântului „creastă”. Un mare dicționar explicativ al limbii ucrainene moderne susține că „creasta este numele derogator al unui ucrainean”. Dar celebrul prozator ucrainean și figura publică V. Vinnichenko a scris că cuvântul „creastă” pare derogator și ofensator doar pentru cei care nu cunosc istoria originii acestui cuvânt. Aparent, cuvântul în sine este neutru, iar contextul în care este folosit îl face jignitor sau prietenos.

Prima mențiune a cuvântului „creastă” se găsește în Lexiconul tri-lingvistic al lui Polikarpov din 1704, dar este evident că cuvântul a apărut în discursul colocvial mult mai devreme. Există mai multe versiuni ale originii cuvântului „creastă”. Așadar, unii cercetători consideră că cuvântul provine din limba mongolă și este asociat cu culorile steagului ucrainean: „Khokh Ulu” în traducere din mongolă înseamnă „albastru-galben”. Alte studii ridică cuvântul „creastă” la expresia turcică „hoh ool”, care înseamnă „fiul cerului”.

Cu toate acestea, cea mai populară și realistă versiune susține că ucrainenii au primit această poreclă în legătură cu coafura tradițională a cazacilor - un mănunchi de păr pe capul lor ras ras. Există o legendă că odată Petru I i-a invitat pe cazaci la negocieri la Sankt Petersburg. Iar intelectualitatea europeanizată din Sankt Petersburg a fost atât de lovită de coafurile neobișnuite de cazaci, încât negociatorii au fost numiți „popor creștinat” și astfel această poreclă s-a lipit de întreaga națiune ucraineană.

Având în vedere importanța pe care cazacii i-au atașat creștetelor, această versiune pare destul de convingătoare. O astfel de coafură era un simbol al valorii și onoarei cazacului; era interzis trădătorilor, lașilor, nu cinstit în braț, prins în minciuni și alte păcate să poarte forelocks. Tăierea unei osleodete în cazac a fost o insultă muritoare. Această atitudine reverentă față de oseletezi își are rădăcina în vechime: pe vremea lui Kievan Rus, o astfel de coafură vorbea de o origine nobilă. Cazacii înșiși și-au numit coafurile cu umorul lor caracteristic: „ticălos” în traducere din limba ucraineană înseamnă „hering”.