Pentru generația actuală de tineri de 40 de ani, „Maria, Mirabela” nu este doar numele fetelor fermecătoare, ci unul dintre filmele ei preferate din copilărie, cu personaje magice și melodii frumoase. În cinematografia sovietică, aceasta este prima experiență în crearea unui film, folosind metoda combinării filmărilor de lungmetraj cu animația desenată manual.
După proiecția de premieră a filmului animat - lungmetraj pentru copii „Maria, Mirabela” (1981), activitatea comună a cinematografilor români și sovietici a primit simultan două premii prestigioase: la Concursul internațional de film din orașul italian Giffon (la nominalizarea „Cartoon Cinema”) și la XV Festivalul de film All-Union în Tallinn.
Anunțuri și recenzii, oferind să vizionezi o bandă integrală de 64 de minute, poziționează „Maria, Mirabela” ca un film de poveste pentru toată lumea - atât copii cât și adulți care nu și-au uitat copilăria și au rămas amabili în suflet.
Poveste bună
„Maria, Mirabela” este o poveste muzicală frumoasă, vibrantă, despre aventurile uimitoare ale două fetițe care intenționează să ajute o broască, o licurică și un fluture să-și rezolve problemele. Pentru a face acest lucru, ei sunt trimiși împreună să viziteze Zâna pădurii. Ce minuni nu li se întâmplă. În luncă, surorile fac cunoștință cu regele omizilor, duc un dans rotund cu fluturi. Pe tărâmul zânelor, Maria și Mirabela sunt întâmpinate de mici servitoare de onoare: iarna, primăvara, vara și toamna. Există multe pericole în calea surorilor, dar depășesc temerile și fac față dificultăților. În cel mai dificil moment, regele orelor îi ajută pe călătorii curajosi (se dovedește că știe să oprească timpul). Și reușesc. Maria și Mirabela îl ajută pe Kwaki să-și elibereze picioarele, înghețate până la lacul de gheață. Ei fac totul pentru ca capacitatea de a zbura să se întoarcă la fluturele Omida. Iar licuricul Skiperich are pantofi luminoși noi.
Surorile nu au fost foarte supărate când s-a dovedit că, de fapt, toate aceste aventuri au avut loc în vis. Dar erau în apropiere mămica (Zâna pădurii) și tata (Regele orelor). Și adevărata lor dragoste părintească.
Parcela este construită astfel încât basmul nu numai că se distrează. Ajută la înțelegerea diferenței dintre bine și rău, învață compasiune, bunătate, curaj. Desigur, există un loc pentru maximele filozofice. De exemplu, se pot auzi fraze din personaje: „Trecutul nu poate fi returnat, el poate fi amintit doar”, „Doar unul foarte curajos poate salva un prieten în probleme”, „Apa îngheață de neadevăr”. Dar nu este aceeași înțelepciune populară pentru care atât copiii cât și adulții iubesc poveștile vechi și bune.
Caracteristici de a lucra împreună la un film
Proiectul de a crea în 1981 o animație muzicală - lungmetraj „Maria, Mirabela” a fost internațional (URSS-România) și a fost realizat cu participarea Uniunii All-Union din Sovinfilm. Produsul de film a fost pregătit în comun la trei studiouri de film diferite: Casa de Filme 5 românească, Moldova-Film și celebra noastră Soyuzmultfilm. Scenarist și regizor a fost regizorul român Ion Popescu-Gopo, împreună cu colega Natalia Bodiul.
Lucrarea a fost realizată nu pe un singur site, ci a fost distribuită între țări pe segmente. Partea de joc, inclusiv filmarea la scară largă, a fost pentru România și Moldova. În plus, în condițiile contractului, actorii români au fost invitați la toate rolurile. Animația a fost creată la Moscova. Soyuzmultfilm a parcurs întregul ciclu: de la crearea personajelor și desenarea scenelor cu participarea lor la stadiul de producție simplă, când animalele vorbitoare au fost animate. Produsul final a fost prezentat în două forme: versiunea originală în limba română și versiunea dublată pentru publicul sovietic. Pentru dublare, ei au atras o galaxie de actori minunați, maeștri ai vocii: Lyudmila Gnilova și Natalya Gurzo (Maria și Mirabela), Maria Vinogradova (Kvaki), Alexander Voevodin (Skipirich), Klara Rumyanova (Omide), Alina Pokrovskaya (Zâna Pădurii), George Vitsin (omizi), Rogvold Sukhoverko (Regele orelor). În mod neașteptat pentru actorii noștri, limba română s-a dovedit a fi dificilă pentru dublarea simultană, uneori nu a fost posibilă „intrarea în labii” (așa cum se numește în jargonul profesional).
Regizorii s-au confruntat cu o altă dificultate când au început să lucreze cu interpreți ai rolurilor principale ale copiilor (Maria - Medea Marinescu, Mirabela - Gilda Manolescu). Aveau nevoie să-și prezinte personajele animate, să conducă dialoguri cu personaje imaginare, să știe ce mod de a arăta și de a vorbi. Pentru a facilita munca fetelor, animatoarele noastre au sculptat special pentru ei figuri de plastilină ale eroilor participanți la un anumit episod. În ciuda consoanței din numele de familie, fetele, ca și eroinele lor, erau diferite ca caracter și temperament: Medea neliniștită și mobilă (Mirabela) și Guildul moale și blând (Maria). Erau uniți de un singur lucru: spontaneitatea și sufletul copiilor deschiși. În momentul filmărilor, actrițele aveau 6 ani. Preșcolarii nu erau încă siguri încă de citit, dar nu-și puteau aminti de un text voluminoasă la ureche. O mare parte din ceea ce a intrat în cadru a fost inventat de ei din mers. Știau să fantaseze și să compună și de aceea s-au dovedit sinceri și convingători pe ecran.
După terminarea filmărilor, fetele nu s-au cunoscut niciodată. Medea Marinescu, cu ochii întunecați, care l-a interpretat pe fidele răutăcioase Mirabela, de-a lungul anilor s-a transformat într-o actriță de frumusețe impunătoare. Soarta surorii sale în filmul Mariei, blonda și cu ochii albaștri Gilda Manolescu, a căzut o soartă diferită. Nu a mai acționat în filme. După ce a supraviețuit a două tragedii cumplite care au rupt-o în cele din urmă, o femeie tânără și frumoasă a murit la 35 de ani.
Actrița de ecran cu un rol pentru public a fost mama surorilor de pe ecran - Zâna pădurii (Ingrid Celia). Nici pe forumurile filmului, nici în alte surse de informații nu se poate atrage informații despre cariera și opera acestei actrițe române.
Imaginea de pe ecran a papei (el este regele orelor într-un vis fabulos al copilăriei) nu coincide imediat cu personalitatea lui Ion Popescu-Gopo. Acasă, un talentat regizor și animator apărea ocazional pe ecran ca interpret al unor roluri mici, atât în propriile filme, cât și în filmele colegilor de joacă. Provine dintr-o familie ruso-română. Arta animației stăpânește în timpul antrenamentelor la Moscova. Copiii sovietici Ion Popescu-Gopo a fost amintit pentru un singur rol, în imaginea unchiului Vremya (acesta este numele personajului din versiunea originală a filmului). Apropo, potrivit criticilor români, complotul poveștii inventate de regizor implica motive antice de basm.
Interactiv cu eroii de desene animate
Astăzi puteți vedea inserții animate în lungmetraje destul de des - cu ajutorul legendelor de cartoony puteți seta cu ușurință tonul dorit al filmului, iar inserțiile desenate din interiorul complotului sunt folosite pentru a înfățișa diferite tipuri de vise și halucinații.
Ideea de a face oamenii de pe ecran să comunice convingător cu personaje de desene animate a emoționat imaginația pionierilor animației, precum Jay Stewart Blackton, Emil Kohl, Winsor McKay. Cu toate acestea, timp îndelungat a fost imposibil să se acorde un „interactiv” integral din motive tehnice. Studioul Disney a reușit să ia înălțimea. În 1944, a apărut primul desen animat muzical „Three Caballeros” - despre o călătorie în America Latină de Donald Duck în compania papagalului Jose Carioca și a cocoșului Panchito. Filmele de animație mixte - ficțiune au început să se dezvolte activ în vest. Americanii au perfecționat ideea integrării personajelor de desene animate într-un lungmetraj, prin lansarea comediei câștigătoare de la Oscar „Who Framed Roger Rabbit” în 1988.
Dar publicul sovietic din anii 80 nu a avut acces larg la clasicele Walt Disney Pictures. Pentru a vedea cum interacționează actorii adevărați cu personajele pictate a fost posibil doar în versiunea Disney a poveștii Mary Poppins. Prin urmare, apariția primului film de desene animate „Maria, Mirabela” a fost percepută ca un fel de miracol. Pentru copiii sovietici, nu răsfățați de spectacole, povestea filmului cu personaje de desene animate, ba chiar de origine străină, a fost un succes răsunător. Pentru Soyuzmultfilm, proiectul sovietico-român a fost prima experiență în utilizarea animației desenate manual în lungmetraje.
Regizorul imaginii a fost celebrul artist Lev Milchin. Regizorul filmului, Nikolai Yevlyukhin, își amintește cuvintele pe care Lev Isaakovich le-a repetat la toate întâlnirile: "Acesta este primul film din Uniunea Sovietică pe care îl combinăm atât de bine. Desigur, există o mulțime de personaje. Desigur, ne este greu." De multe ori au existat dispute între proiectantul de producție și regizorul imaginii și s-a ajuns la certuri. Multiplicatorii nu au putut decide cum ar arăta personajele principale ale imaginii: Kwaki, Skiperich și Omide. Din această cauză, întregul proces de filmare s-a oprit deseori.
- Regizorul de animație nr. 1, cum a fost numit Jonah Popescu-Gopo în România, a fost un caricaturist și un susținător al minimalismului animat (amintiți-vă de celebrul său bărbat desenat manual)
- Lev Milchin este un clasic al animației sovietice. Începând cu anul 1962, a lucrat la studioul Soyuzmultfilm și a creat personaje vii, pline de culoare, complet pictate tipic animației sovietice (Tsvetik-Sevensvetik, Piggy Bank, Gâște-lebede, Soldați stanți persistenți, o întreagă paletă de povești populare rusești).
Din cauza dezacordurilor în desenarea personajelor principale, lucrarea s-a târât mai mult de doi ani. Dar rezultatul a depășit toate așteptările. Împreună, animatorii din diferite școli au creat un concept vizual care nu era în niciun caz inferior Walt Disney Pictures. Iar scena transformării omizilor în fluturi afectează astăzi nu mai puțin de „Fantasy” Disney. Filmul de desene animate s-a dovedit a fi „minunat-minunat”, doar cel despre care este cântat în melodia inițială pentru el.
Muzică magică
Amintind de lucrările din imagine, autorul muzicii, compozitorul Eugene Doga, spune că melodicul a două cuvinte, Maria și Mirabela, au jucat un rol decisiv pentru el. În armonie cu numele eroinelor, el a auzit muzică. Nu știu dacă s-ar fi întâmplat ceva cu alte cuvinte, notează compozitorul.
În versiunea originală a filmului, piesele sunt interpretate de artiști români, în special, popularul cântăreț Mihai Konstantinescu. La compania „Melody” din 1983, a fost lansată o înregistrare cu povestea audio „Maria, Mirabela”. Textul rusesc al crainicului sună pe el și toate melodiile sunt stocate în limba originală. În filmul propriu-zis, care a fost destinat telespectatorilor sovietici, s-a făcut dublarea completă. Au tradus nu numai discursul personajelor, dar au redat și melodiile. Poezii la muzica lui Eugen Dogi au fost scrise de Valentin Berestov și Eugene Agranovici.
În film, broasca Kwaki vorbește și cântă în vocea popularului actriță Maria Vinogradova. Adesea a exprimat personaje de desene animate, cum ar fi un arici în ceață. Piesa de deschidere, în care personajul de desene animate cântă „minunat de minunat”, a ieșit de pe ecran către micii ascultători, au început să o difuzeze la radio și televiziune în programele pentru copii și le-au inclus în colecții de piese pentru copii. Însă, cu melodia din titlu „Maria, Mirabela”, care a stat la baza coloanei sonore a filmului, niciunul dintre actori nu a putut face față. Căutarea a început pentru interpreți profesioniști cu date vocale, ceea ce face ușor să „sari” o octavă în sus. Pista de test a fost deja înregistrată de celebrul Alexander Gradsky. Cu toate acestea, performanțele sale pentru unii dintre creatori nu păreau copilărești. Într-o versiune dublată a filmului, sunetul subțire și moale al lui Leonid Serebrennikov.
Piesa „Maria, Mirabela” a fost atât de populară încât a câștigat o biografie scenică independentă, a fost inclusă în repertoriul cântăreților de pop din anii 80. După ceva timp, Eugene Doga a scris o compoziție lirică pe tema filmului (versuri de Andrei Dementiev). A sunat de pe scena interpretată de cântăreața populară Nadezhda Chepragi și a fost numită și „Maria, Mirabela”.
