Toți oamenii se străduiesc pentru fericire și fiecare are propriile idei despre asta. Sănătatea, siguranța, hrana și adăpostul sunt vitale pentru om. Dragostea, realizările și bunăstarea sunt deja dorințe și obiective individuale. Și cum percepe un credincios fericirea?
![Image Image](https://images.culturehatti.com/img/kultura-i-obshestvo/55/chto-takoe-schaste-v-mirovih-religiyah.jpg)
Manual de instrucțiuni
1
Religia creștină se bazează pe ideea păcatului originar, datorită căreia adevărata fericire în viață a devenit imposibilă. Odată ce Adam și Eva au încălcat porunca Domnului și au fost expulzați din paradis. Generațiile ulterioare sunt obligate să poarte această cruce. Isus a acceptat chinul răstignirii pentru păcatele omenirii, iar creștinul ar trebui să fie smerit în soarta sa. Dumnezeu dă tuturor o astfel de cruce pe care va putea să o facă. Un adevărat creștin ar trebui să fie curat în gânduri, ferit de păcate și plin de iubire pentru ceilalți. Forța unei persoane este capacitatea de a ierta insulte și de a nu rezista răului. Fericirea pentru un creștin constă în întărirea credinței, perfecțiunea spirituală și o atitudine umilă față de viață. Prin respectarea acestor condiții, el poate deveni cu adevărat fericit în altă viață. După Judecata de Apoi, Domnul îi va trimite pe toți cei răi să ardă în iad, iar oamenii drepți vor merge la cer, unde vor găsi binecuvântare și pace sufletească.
2
Ideile dominante ale islamului sunt smerenia și un război sfânt pentru credință. Particularitatea islamului poate fi numită o legătură inextricabilă între religie și viața socio-politică. Un musulman ar trebui să se supună nu numai voinței lui Allah, ci și puterii, „pentru că este de la Dumnezeu”. Sharia descrie standardele de conduită ale cetățenului său în toate situațiile de viață. Codul de practică solicită unificarea și fraternitatea credincioșilor, precum și asistența tuturor celor care au nevoie. Pentru un musulman, fericirea constă în credințe credincioase, onoare nevăzută și satisfacție rațională a nevoilor sufletului și trupului. Dacă un credincios are respect de sine, minte strălucitoare și onorează legile Coranului, el poate fi numit fericit. Ascultarea neîndoielnică a voinței lui Allah oferă musulmanului o speranță pentru dreptate și fericire eternă după moarte.
3
La baza budismului stau principiul renașterii, ideea retribuirii sau a pedepsei (karma) și nevoia de a urma o cale dreaptă. Modul corect de gândire și comportament oferă o șansă pentru o soartă mai fericită după renaștere. Sensul vieții unui budist este să te eliberezi de dorințe și ascultare față de soartă, deoarece este rezultatul unor fapte nevăzute în trecut. Abandonând dorințele în exces, o persoană poate ajunge la o adevărată înțelegere a lucrurilor și poate scăpa de suferința inevitabilă.
4
În budism, se acordă multă atenție vieții actuale. Este important să vă puteți răsfăța în contemplarea lumii și să căutați o căutare individuală a adevărului. Însuși înțelegerea fericirii constă în atingerea unei stări sufletești luminate și obținerea liniștii sufletești de către suflet. Acest lucru poate fi obținut urmând „calea de mijloc” - fără a merge la extreme și concentrându-ne pe favorabil. Dacă un budist străduiește perfecțiunea spirituală, eliberându-și mintea de gânduri și folosind stăpânirea de sine, atunci este deja pe calea fericirii sale.