Politica de stat intern vizează în principal rezolvarea acelor probleme care afectează aspecte din viața populației din anumite regiuni. În cea mai mare parte, oamenii sunt împărțiți, astfel încât statul se confruntă cu problema aplicării politicii regionale.
![Image Image](https://images.culturehatti.com/img/kultura-i-obshestvo/31/chto-takoe-regionalnaya-politika.jpg)
Politica regională este o componentă integrală a politicii interne a statului, care are drept scop egalizarea nivelului mediu de trai în regiuni cu ajutorul unei varietăți de măsuri economice, legislative și fiscale.
Politica regională implică o diviziune administrativ-teritorială rezonabilă, precum și studiul acesteia cu întreaga conduită a politicii interne competente. Cu ajutorul unor pârghii legislative și economice, statul, construind o scară verticală de interconectare între subiecți și centru, poate rezolva rapid și cuprinzător nu numai problemele din regiuni, dar îi permite să devină un arbitru în soluționarea situațiilor de conflict între diferite entități ale țării.
Politica regională are mai multe direcții, inclusiv:
- definirea regiunilor și subiectelor subdezvoltate ale țării;
- stimularea dezvoltării regiunilor nevoiașe;
- subvenții și alte injecții economice în economiile regiunilor nevoiașe;
- alocarea regiunilor - destinatari și regiuni - donatori.
Politica regională include o serie de elemente care sunt concepute pentru a influența viața regiunilor în ansamblu:
- Politica fiscală - un set de instrumente și metode de organizare a colectării impozitelor pe regiune și țară;
- Politica bugetară - cea mai rațională distribuție a fondurilor bugetare pentru a le turna în regiuni;
- Politica de stabilire a prețurilor - stabilirea prețurilor și tarifelor pe diverse teritorii ale țării;
- Politica socială - implementarea de politici pentru sprijinirea cetățenilor în diverse subiecte ale statului.
În special, una dintre principalele sarcini ale politicii regionale este dezvoltarea economiei naționale prin stimularea dezvoltării antreprenoriatului și a industriei regiunilor. Alocarea regiunilor donator și beneficiar permite statului să „pompeze” mai eficient numerar gratuit din regiunile înstărite și să-și injecteze regiunile „sărace”.