Fables I. Krylova familiar tuturor rușilor încă din copilărie. Memorând poezii precum „Crow and Fox”, „Lup și miel” sau „Dragonfly and Furn”, la școală sau chiar la grădiniță, puțini oameni știu că fabulistul rus nu a fost creatorul acestor povești.
Fabula, o lucrare cu caracter satiric și moral, nu a fost niciodată răspândită în literatura rusă. Fablele lui A. Kantemir, V. Trediakovsky, A. Sumarokov și I. Dmitriev nu au fost incluse în „fondul de aur” al literaturii ruse, acum sunt uitate. Puteți numi doar doi scriitori autohtoni care s-au arătat clar în acest gen: Ivan Krylov în secolul al XIX-lea. și Serghei Mikhalkov în secolul XX. Numai că I. Krylov a intrat în istoria literaturii tocmai ca fabulist: comediile, tragediile și romanele sale sunt uitate, fabulele continuă să fie publicate, multe citate din ele au devenit cuvinte înaripate.
Originile fabulelor I.Krylova
Contemporanele numeau adesea Ivan Krylov „Lafontaine rusești”. Poetul francez Jean de Lafontaine (1621-1695) a fost de asemenea faimos pentru fabulele sale, iar din acest punct de vedere asemănarea sa cu I. Krylov nu este la îndoială. Dar comparația celor doi scriitori a avut un alt aspect important: I. Krylov a împrumutat loturile din multe fabule ale lui J. Lafontaine.
Fabula "Lupul și Mielul" este cea mai apropiată de sursa franceză. Este suficient să comparăm începutul fabulei lui I. Krylov cu traducerea literală a primei linii a fabulei lui J. Lafontaine: „Cel puternic este întotdeauna vinovat de cei slabi” - „Argumentele celor puternici sunt întotdeauna cele mai bune”. Chiar și detaliile coincid, de exemplu, ambii poeți „măsoară” distanța dintre personaje în pași.
Ploturi ale altor fabule - „Dragonfly and Furn”, „Crow and Fox”, „Stejar and Reed”, „Broaște și Boi”, „Mireasă picuroasă”, „Două porumbei”, „Broașele care cerșesc pentru un rege”, „Pestilența animalelor” - preluat și de la La Fontaine.
