Belarus este unul dintre cei mai devotați și de încredere parteneri ai Rusiei în spațiul post-sovietic. Desigur, perioade de răcire au avut loc în relațiile dintre țări, dar chiar și atunci a continuat dezvoltarea ideii de stat de uniune. La sfârșitul anului 2018, președintele Belarusului Alexander Lukashenko a intrat, în mod neașteptat, într-un conflict deschis cu autoritățile ruse, refuzând integrarea suplimentară a țării sale și protejându-și suveranitatea.
![Image Image](https://images.culturehatti.com/img/kultura-i-obshestvo/75/mozhet-li-belorussiya-stat-chastyu-rossii.jpg)
Relațiile dintre cele două țări
Istoria unificării Rusiei și Belarusului durează aproximativ 20 de ani, când a fost încheiat tratatul unui stat de uniune. Fiecare dintre părți în toți acești ani și-a primit avantajele din această cooperare. Rusia și-a asigurat controlul asupra frontierelor sale cu Uniunea Europeană, posibilitatea desfășurării bazelor militare, iar în ultimii ani, în condițiile politicii de sancțiuni, importurile „tampon” din țările din lista neagră. De asemenea, Belarus a câștigat bani buni, furnizând vecinilor ruși creveți „locali”, pește roșu și ananas. Și ca urmare a agravării relațiilor dintre Rusia și Ucraina, aici a fost adăugată revânzarea de petrol și gaze.
În plus, autoritățile de la Minsk ar putea conta întotdeauna pe sprijinul financiar din partea Moscovei: beneficii pentru gaz, petrol și alte resurse naturale, împrumuturi favorabile și anularea parțială a datoriilor. O astfel de situație până la un anumit punct se potrivea ambelor părți. După evenimentele din Ucraina, se pare că liderul belarus Lukashenko a simțit un real pericol pentru suveranitatea țării, apreciind anexarea Crimeei și războiul din Donbass. În relațiile statelor frățești s-a conturat un aspect de răcire.
Lukashenko a început să comunice mai mult cu vecinii europeni, să se împrietenească cu noile autorități ucrainene, acționând ca mediator în negocierile cu Rusia. Apropo, el a refuzat să recunoască independența Abhaziei, Osetiei de Sud sau anexarea Crimeei. Însă autoritățile din Belarus nu pot rupe în mod deschis relațiile cu Moscova, altfel vor avea o soartă ucraineană de neînvins.
Refuzul de a vă alătura
Vorbește mult timp despre aderarea Bielorusia la Rusia. Următorul val a crescut în 2018, când Moscova a anunțat o reducere a ofertei de produse petroliere către statul vecin, ceea ce ar face ca Minsk să sufere pierderi financiare semnificative. Lukashenko a spus că a fost de fapt obligat să se unească treptat cu Rusia în schimbul unor reduceri de impozite și alte concesii financiare.
La rândul său, cabinetul de miniștri, Dmitry Medvedev, a chemat demersurile pentru crearea unui spațiu fiscal și de capital comun la următorul pas în integrarea celor două țări în cadrul acordului din 1999 privind statul unirii. În ceea ce privește politica economică a Rusiei, aceasta este dictată de situația dificilă din țară și nu de dorința de a forța statul vecin să se alăture.