Unul dintre punctele culminante ale ultimei Cupe Mondiale a fost sosirea a câteva mii de fani din Țara Orange a Lalelelor din Brazilia. Este un stat european, având două nume geografice aproape identice simultan - Olanda și Olanda. Și limba principală, în care atât fanii „portocalii”, cât și jucătorii de fotbal care au devenit medaliști de bronz ai campionatului, au vorbit în Brazilia, este numită olandeză sau olandeză, precum și flamandă și chiar africană.
Limba portocalie
În ciuda prezenței mai multor opțiuni simultan, țara, ale cărei simboluri sunt portocaliu și lalea, este numită Olanda. Și limba sa principală se numește, respectiv, olandeză. În ceea ce privește olandezii, acest nume s-a născut prin analogie cu numele celor două provincii ale țării - Olanda de Nord și de Sud, iar o eroare de pronunție nu este considerată nici măcar în țara în sine. Limba flamandă este legată mai mult de regiunea belgiană din Flandra, unde locuiesc mulți imigranți din Olanda vecină. După ce au devenit flameni în Belgia, au reușit totuși să păstreze cultura și tradițiile strămoșilor lor.
Atenție la Germania
Potrivit statisticienilor, limba vorbită în lume de cel puțin 23 de milioane de oameni, inclusiv 16, 8 milioane în Țările de Jos înșiși, își are originea în perioada în care triburile franci locuiau în Europa. Provine din limba germanică occidentală a grupului indo-european, care a fost vorbită odată de franci de coastă. Engleza veche este considerată „rudă” a olandezilor (datorită căreia aproape fiecare rezident al Olandei cunoaște engleza modernă), frisa și germană joasă.
În plus față de Olanda în sine, este și cel mai frecvent în Belgia. Totuși, unde există un număr foarte mare de dialecte (există mai mult de două mii și jumătate dintre ele). Flandra în această țară este una dintre cele două limbi oficiale, mai mult de șase milioane de belgieni o vorbesc. Și în Flandra, el este singurul oficial. Cu siguranță nu au avut timp să uite Olanda în fostele colonii de peste mări - în Indonezia (Indiile Orientale Olandeze), Surinam, Antilele Olandeze și Aruba. Comunități mici de olandezi, care și-au păstrat limba, există în regiunile de frontieră ale Germaniei, în nordul Franței (Flandra Franceză), în SUA, Canada, Australia, Noua Zeelandă și alte câteva țări.
Potrivit cifrelor oficiale, 96% dintre locuitorii țării „portocalii” consideră limba maternă olandeză. Restul de patru la sută se consideră a fi vorbitori nativi ai frisonei de vest (aceasta este limba oficială a provinciei Friesland), a dialectelor săsești inferioare de germană, care sunt vorbite mai ales în nord-estul țării și în nordul Germaniei și dialectul limburger Nizhne-francan, răspândit în sud-estul Olandei și în Germania. Toate aceste limbi sunt recunoscute de guvernul olandez ca fiind regional și sunt susținute de acesta în conformitate cu Carta europeană a limbilor minorităților naționale.
