Cuvântul „folclor” (folclor muzical și literar oral) este tradus în rusă ca „înțelepciune populară”. Termenul „ne-a dat” limba engleză veche, care este diferența dintre acest cuvânt și multe altele care sunt „obligate” la originea lor în latină și greacă. Și, poate, nimeni nu va certa cu faptul că acest nume este pe deplin în concordanță cu conținutul: tradițiile populare reflectau tradițiile, experiența și părerile strămoșilor noștri asupra lumii exterioare, adică, de fapt, înțelepciunea populară veche a fost colectată și transmisă nouă, urmașilor..
Folclor - acestea sunt cântece și dansuri, legende, epopee și melodii instrumentale care nu au un autor: duc un „stil de viață oral”, fiind transmise de la un artist la altul și se schimbă adesea. Și se întâmplă că variațiile aceluiași cântec, culese de colecționari de folclor din surse diferite, sunt semnificativ diferite între ele.
Cu toate acestea, chiar și o persoană care nu este familiarizată cu folclorul nu va confunda niciodată o melodie populară rusă, de exemplu, cu una georgiană sau kazahă, deoarece fiecare dintre ei s-a născut unui anumit popor, având doar modul lor obișnuit de viață, istorie și rituri. De aceea, operele de folclor sunt unice, de exemplu, numai în arta populară rusă există epopee, în limba ucraineană - gânduri etc.
Și acum puțină istorie. În lumea antică, creativitatea verbală s-a născut din viziunile religioase și mitice ale omului, a fost asociată cu munca sa și a purtat originile cunoștințelor științifice viitoare. Riturile cu ajutorul cărora strămoșii noștri îndepărtați au încercat să influențeze lumea din jurul nostru și soarta lor, s-au desfășurat însoțite de vraji și conspirații, copaci, apă, vânt și alți „reprezentanți” ai naturii prin cuvinte transmise cereri sau exprimate amenințări împotriva lor. Și treptat, creativitatea verbală a ieșit în evidență ca o formă de artă independentă.
În lumea antică și medievală, apare o epopee eroică, precum și legende și cântece care poartă credințe religioase. Puțin mai târziu, oamenii încep să compună cântece istorice care povestesc despre evenimente reale și glorifică eroii. Schimbările sociale în viața publică și dezvoltarea industriei implică nașterea de noi genuri. Așadar, în folclorul rusesc apar cântece de soldat, yamshchitsky, burlak, lucrări, folclor școlar și student.
În concluzie, este de remarcat faptul că unele genuri de folclor „scot la lumină” lucrări noi, în timp ce altele, deși continuă să existe, nu. De exemplu, astăzi sună zâmbetele, glumele și cuvintele, al căror autor este poporul. Dar nu apar povești și epopee populare noi, sunt povestite doar cele vechi.
