În ciuda faptului că în secolul I. BC ramuri ale învățăturilor filozofice și religioase precum budismul, Vedanta, mimansa și altele existau deja, învățăturile lui Vardhamana Mahavira au devenit foarte răspândite. Oamenii l-au poreclit Gina, ceea ce înseamnă „Câștigător” în traducere, motiv pentru care a apărut aproape același nume al învățăturii în sine - jainismul.
![Image Image](https://images.culturehatti.com/img/kultura-i-obshestvo/17/chto-propoveduet-religiya-dzhajnizm.jpg)
Viața și învățăturile lui Mahavira
Mahavira a crescut într-o familie domnească și a aparținut castei ksatriya. Potrivit legendei, de când a fost copil, a primit o educație excelentă și a avut cunoștințe extraordinare în diverse domenii ale științei și filozofiei. După ce părinții lui au murit, Mahavira la 30 de ani a început să ducă un stil de viață ascetic. Punându-și pe sine diverse experimente spirituale, odată, conform istoriei, a obținut omnisciența și a descoperit bazele unei noi înțelegeri a dharma a „Legii universale”. Sensul vieții lui Mahavira a fost realizarea „Perfecțiunii”, care duce la cunoașterea, atitudinile și comportamentul adecvat. Acesta a fost începutul întemeierii religiei pe care a predicat-o, care, în ciuda tuturor diferențelor, s-a întărit temeinic în India.
Principalele prevederi ale exercițiului
Jainismul, ca și alte școli ascetice, nu acceptă ideea Unului Dumnezeu. Accentul se pune pe persoana însăși, pe propriile sale lucruri, care pot contribui la mântuirea din chinuri și mizerie din această lume. Se declară că viața este împărțită în perioade și diferențele de clasă sunt create artificial, astfel încât nimeni nu trebuie să condamne o persoană, indiferent de cine și din ce familie s-a născut. Jainismul proclamă, de asemenea, că viața este prea scurtă pentru a aștepta la bătrânețe și abia apoi începe să ducă o viață religioasă. Stilul de viață necorespunzător duce la faptul că sufletul se întinde în mlaștina karmei sale.